Un parinte inteligent emotional va creste un copil inteligent emotional
Sa fim sinceri, fiecare parinte isi doreste copilul echilibrat emotional, care sa stie sa isi gestioneze emotiile, care sa dovedeasca a avea abilitati sociale bine dezvoltate, care este empatic, care stie sa ofere ajutorul, care nu critica, care… face numai lucruri bune. Viata reala este insa, altceva ! Nu chiar pe dos, dar aproape…Inainte de a „cerceta” copilul si a vedea care ii sunt punctele forte si care cele slabe, sa ne uitam in ograda parintilor. Sunt ei, oare, cumulul tuturor acestor calitati pe care si le doresc la copiii lor?

Copilul invata, in primul rand, din mediul familial. Comportamente, emotii, reactii, stari de fapt, gestionare de conflicte, toate acestea (si nu numai) le vede la parintii sai sau la persoanele cu care interactioneaza cel mai mult. In ziua de azi, cand, in unele cazuri, prezenta parintilor in viata de zi cu zi a copilului este pentru scurt timp, o bona, bunica sau matusa preia rolul de a-i forma copilului parti de personalitate . Nu de putine ori auzim in jurul nostru parinti plangandu-se ca „ce bine se intelege copilul meu cu bona, eu nu reusesc sa ma inteleg cu el”.

Rolul de parinte a devenit unul dintre cele mai dificile pe care un adult si-l poate asuma. Multitudinea de responsabilitati, de decizii ce trebuie luate, de cautari a „celei mai bune solutii”, de confruntare cu propriile emotii fac ca relatia parinte-copil sa fie din ce in ce mai frustranta si mai aglomerata. Parintii nu mai stiu incotro sa o apuce.

In familia de origine copilul invata (sau ar trebui…) despre emotii. Daca parintii sunt constienti de emotiile lor, de cum ii afecteaza, de cum reactioneaza la acestea , atunci copilul are toate sansele sa isi dezvolte o inalta inteligenta emotionala. Copilul va sti, la randul sau, cum sa isi recunoasca si foloseasca emotiile .

Pentru a-i pregati pentru viitor e nevoie ca noi, parintii, sa ii ajutam sa isi construiasca increderea in propriile puteri, sa-si dezvolte o imagine de sine pozitiva, simtul responsabilitatii, autodisciplina, aptitudini sociale si emotionale. Ne dorim toate aceste lucruri pentru ei, dar cum ajung sa le obtina? In primul rand, prin exemplul personal al familiei in care cresc. „Comporta-te cu copiii tai, asa cum ti-ai dori sa se comporte altii cu ei” – e indemnul cartilor de parenting. Intr-adevar , sa ne uitam in propria noastra oglinda mai intai sa vedem ce descoperim. Imperfectiuni? Posibil… dar nu imposibil de retusat.

Ca modele pentru copiii nostri (cel putin din acest motiv!), avem nevoie, in primul rand, sa fim constienti de propriile noastre sentimente, sa le identificam corect („ma simt rau” poate fi tradus in multe feluri: „ma simt obosit”, „ma simt nervos”, „ma simt trist”) si sa le exprimam cat mai specific posibil. Acest lucru ne va ajuta sa fim cat mai autentici in relatiile cu ceilalti. Deasemenea, sa ne dam seama de sentimentele celorlalti, de felul in care se simt la un anume moment dat, poate fi un atu intr-o relatie.

Parintii empatici, care inteleg si perspectiva celuilalt, sunt un bun exemplu pentru copiii lor, in special atunci cand se nasc conflicte intre frati. Parintele observa perspectivele diferite ale fratilor si ii poate face sa-si inteleaga fiecare emotiile, domolind astfel cearta. In acest mod, copiii vor invata ca intr-un conflict e in regula sa asculti si perspectiva celuilalt, vor invata cum sa fie empatici. A intelege punctul de vedere al celorlalti ne ofera acces la gandurile lor, la cum privesc o situatie si la ceea ce au de gand sa faca legat de acea situatie.

Parintii cu inteligenta emotionala ii invata pe copiii lor autocontrolul, ii invata sa faca fata impulsurilor emotionale si comportamentale. Indiferent daca situatia este negativa sau pozitiva, parintii cu EQ ridicat incearca sa isi echilibreze reactia emotionala. Momentele de furie sau de impulsivitate sunt printre cele mai intalnite in viata de zi cu zi asa incat in loc sa raspundem cu tipete si cuvinte jignitoare ( ceea ce va duce la si mai multa reactivitate din partea celuilalt !) putem incerca stapanirea de sine. Cu siguranta, nu ne va reusi de la prima incercare, insa merita sa continuam sa exersam. Este foarte important sa ne tinem in frau impulsurile comportamentale. Nu ne ajuta la nimic sa ripostam pe un ton ridicat, nu ne va calma conflictul ba chiar, din perspectiva copilului, acesta va intelege ca aceasta este normalitatea.

Acestea sunt doar cateva dintre strategiile pentru a le dezvolta copiilor nostri inteligenta emotionala, tip de inteligenta ce nu are nimic in comun cu inteligenta cognitiva (IQ). Nu exista un raport direct intre cele doua tipuri de inteligenta, ba, din contra…

Timpul de calitate petrecut impreuna cu copilul, fara televizor, telefon, laptop, ascultand punctele sale de vedere, modul in care ar solutiona el/ea o anumita problema, stabilirea regulilor impreuna, modul in care isi exprima furia si alte sentimente negative, cata rabdare are in indeplinirea sarcinilor – toate acestea fac parte din „bagajul emotional” al relatiei-parinte copil. Il ajuta pe copil sa isi construiasca increderea in sine iar pe parinte il face mai constient de abilitatile copilului sau.

Depinde de parinte cat de mult doreste sa incarce acest „bagaj emotional” al copilului insa, parcursul vietii e lung si necesita „incarcatura” consistenta si de valoare.

 

Gabriela Manolescu