Cand copii trebuie dar nu vor

Exista momente cand oricat de mult i-ai explica copilului tau, el nu doreste in ruptul capului sa te asculte. Indiferent ca trebuie sa plecati in parc si trage de timp, sau ca trebuie sa se imbrace, fie ca nu doreste sa se spele pe maine sau pe dinti. Oricat de mult ne-am impune autoritatea sunt situatii in care copii nu ne vor asculta.

Ce e de facut?

1. Folosim strategia cea mai putin autoritara, adica ii spunem copilului pe un ton cat se poate de bland si de rabdator solicitarea noastra. Mesajul catre copil trebuie transmis scurt, clar si sa nu aiba mai mult de 5- 6 cuvinte. “Dragul meu, este timpul sa mergem acasa”. Este foarte important tonul folosit – acesta trebuie sa fie cat mai bland si dragastos, ca si cum i-am oferi copilului nostru un dar. Si da, in acel moment ii facem un dar prin simplul fapt ca ii transmitem o regula. In dezvoltarea si maturziarea lui emotionala copilul are nevoie si de limite. Limitele il fac sa se simta in siguranta.

Evident ca sunt situatii cand ne vom confrunta cu rezistente – fie ele directe sau indirecte.

Rezistenta directa se manifesta sub forma unei crize de furie (trantit pe jos, plansete, proteste s.a.) In aceasta situatie nu aveti ce sa faceti decat sa va mentineti calmul si sa ramaneti langa copil pana in momentul in care furtuna trece. In acele momente nici el nu stie si nu poate sa controleze situatia. Ideal ar fi sa nu il luati in brate insa sa ramaneti langa el pana se termina episodul. Ii transmitem astfel mesajul indirect: “te respect pe tine si emotiile tale, pe care le accept. Raman langa tine. Te astept si nu voi ceda insistentelor tale”.

Rezistenta indirecta apare atunci cand vorbiti cu copilul, il rugati ceva iar el ignora ceea ce spuneti, ca si cum nu v-ar auzi. Impulsul natural si probabil solutiile incercate de atatia parinti constau in a insista si repeta mesajul.

Cum ar fi daca am incerca altceva? Daca am merge langa el, l-am bate usor pe umar pentru a-i atrage atentia, ne-am cobori la nivelul lui, am stabili contactul vizual, si i-am spune cu o voce calda „Dragul meu, te rog sa strangi jucariile.” Dupa care va retrageti.

Ii oferiti spatiu, ii dati posibilitatea sa isi castige autonomia si stima de sine.

Aceasta metoda cere multa stapanire de sine, calm si rabdare. Pe de alta parte efectul nu este intotdeauna scontat. Copilul nu face intotdeauna ceea ce ii solicitam si cu atat mai putin imediat (mai ales in cazul copiilor mici).

Poate fi nevoie sa repetam solicitarea. Este important sa constientizam ca mai sunt si zile proaste si ca nu este realist sa avem asteptarea ca copilul sa ni se supuna intotdeauna.

2. Fiti sinceri cu copilul. Copiii nu au nevoie de cuvintele noastre pentru a intelege de fapt ce anume se intampla.

Ati observat vreodata copii in jurul varstei de 1,5 – 2 ani care se joaca impreuna, vorbesc “in limba lor” si se inteleg de minune ? Copii au capacitatea fantastica de a comunica si de a intelege limbajul nonverbal. Drept urmare, daca ceea ce ii cereti nu este prea distractiv – spuneti-I lucrul acesta. Daca doriti sa taca din gura pentru ca va doare capul si sunteti obositi spuneti exact asa.

Nu incercati sa il faceti mai atractiv daca nu este cazul, nu inventati justificari marete. Va vor mirosi!

Puneti-va in locul lui, vedeti situatia prin ochii lui si identificati emotia pe care copilul o simte si verbalizati. “Stiu ca este frustrant sa nu te poti juca cu bicicleta copilului, probabil esti suparat. Dar…”.

3. Explicati motivele

Aceasta metoda nu garanteaza ascultarea si supunerea dar acceptarea este mult mai probabila. Acest lucru este valabil si pentru noi adultii, atunci cand cineva ne impune ceva fara a intelege care este motivul.

4. Transformati totul in joc, sau mai bine zis alaturati-va copilului in lumea lui prin joc. Aici doar imaginatia poate pune limite. Va puteti intrece care ajunge primul seara la baie sau cine strange primul jucariile.

Puteti transforma “lupta cu pistolul”, spunanadu-i ca pistolul impusca cu gloante pline cu iubire si ca daca va impusca va trebui sa il fugariti prin casa ca sa il pupati si gadilati. Garantat rasete si chicoteli.

Atunci cand ne lovim de “Nu vreau” categoric putem schimba regulile din mers spunandu-i “Daca nu vrei sa te imbraci pot sa accept asta. Dar sa nu cumva sa incepi sa te imbraci cand eu nu sunt in camera, ca acum nu te mai las eu” Care credeti ca va fi reactia? Reteta sigura pentru copii cu varste intre 4 – 5 ani.

Periuta de dinti poate deveni un avion care zboara si trebuie sa aterizeze pe o pista speciala… Pentru copii mai mari puteti sa inventati jocuri cu cronometru, cat timp ii ia sa termine o sarcina.

Adultii nu trebuie sa se supuna acelorasi reguli ca si copii insa majoritatea ar trebuie sa fie valabile si pentru noi. Daca le cerem sa faca ordine atunci cand au terminat o activitate sau sa stinga alumina, daca le spunem sa nu intrerupa o discutie, sa nu injure, sa nu foloseasca un ton insultator, atunci si n i ar trebui sa respectam aceste reguli.

5. Sa oferim posibilitatea de a face alegeri. In limitele ce trebuie duse la indeplinire, intrebati-i cum vor sa procedeze, unde, cand, cum, cu cine.

Un “Nu vreau” categoric poate apare de multe ori atunci cand copilul nu vrea de exemplu sa se spele pe maini. Ii putem spune: “Stiu ca cee ce faci este mai distractiv decat sa vii sa te speli pe maini, dar e important sa te speli pe maini ca sa nu te imbolnavesti. Daca nu ai mainile curate, poate ca gura ta se va bucura de ce mananca, dar burtica va fi tare suparata (va puteti schimonosi aici imitand caraghios o burtica care protesteaza). Vrei sa te speli pe maini in bucatarie sau in baie?”.

Sunt situatii in care copii fac lucruri cu adevarat inaceptabile, si atunci trebuie sa constrangem comportamentul copilului insa ramanand calmi, si trebuie sa o facem in asa fel incat sa nu prejudiciem relatia cu copilul.

6. Poate cea mai importanta strategie de a obtine cooperarea copilului este implicarea copilului in rezolvarea problemei. Intrebati-l care este solutia pe care o vede el? Veti fi surpinsi de rezultat!