Blog_canibali

Autor: Gabriela Manolescu
Sursa foto: www.psychologies.ro

Cei mai multi parinti nu sunt pregatiti mental sau comportamental pentru noua relatie a copilului lor. Asteptarile lor personale s-ar putea sa nu fie confirmate si, ca urmare, sa se simta dezamagiti, inselati, manipulati.

Vestea buna este ca toate etapele prin care trece adolescentul sunt absolut normale, perioada adolescentei fiind insotita de numeroase perturbari, in special in planul relatiilor cu cei apropiati.

Vestea mai putin buna pentru parinte este ca pentru a-ti intelege puiul ce incearca sa zboare din cuib e nevoie de multa rabdare, intelegere, acceptare, stapanire de sine si incredere in propriul copil.

O prima intrebare pe care ar trebui sa ne-o adresam este: “Ce vreau de la copilul meu? Sa faca ceea ce zic eu pentru ca eu stiu mai bine sau ii respect punctul de vedere, alegerea sa?”

In al doilea rand, ar fi indicat sa ne uitam cu sinceritate inspre noi ca parinti si sa incercam sa intelegem care ar fi motivele reale pentru care aceasta persoana nu ne este pe plac.

Pot fi motive subiective: “mie personal nu imi place cum se imbraca”, “nu imi place cum vorbeste”, “nu imi place familia din care provine” si multe ale “nu-uri” mai mult sau mai putin personale.

Sau motive obiective: “anturajul in care esti acum este periculos pentru tine” , “unii dintre ei consuma droguri, vorbesc obscen, sunt agresivi, nu e o lume potrivita“.

Expresiile de genul: “nu este cea mai buna alegere pentru tine”, “meriti ceva mai bun” nu fac decat sa atace increderea in sine a adolescentului, si asa subrezita din cauza perioadei prin care trece.

Il lasa sa inteleaga ca nu e capabil sa isi faca propriile alegeri, sa decida pentru el insusi. Atunci relatia parinte-copil poate fi afectata serios, intrucat adolescentul nu mai incearca sa comunice cu parintele, in special din teama de a nu fi judecat .

Daca vrei sa afli mai multe amanunte despre iubitul/iubita copilului tau, fa-o intr-o maniera cat mai discreta, non-intruziva, astfel incat adolescentul sa nu se simta controlat si supus presiunii tirului de intrebari. El are nevoie de incredere din partea parintilor, de sentimentul ca este iubit orice s-ar intampla, ca este acceptat.

Comunicarea dintre parinte si copil este esentiala, nu doar in aceasta perioada. Daca fiecare dintre parti isi argumenteaza cu sinceritate propriile alegeri si decizii, se va ajunge la un compromis agreat, nu la conflict.

Articol aparut in Revista Psychologies, editia on-line.