Blog_canibali

Autor: Gabriela Manolescu
Sursa foto: www.psychologies.ro

Traim cu frica in fiecare zi. Ne e frica de oameni, de lucruri, de situatii, de emotii, de noi insine, de nou, de a lua decizii, de „a deveni” in loc de „a reveni”, de a fi uneori si cu capul in nori. Insa in secolul acesta al medicinei foarte avansate, al detoxifierilor, al programelor de relaxare mentala si fizica, a trendului vegetarian si raw vegan, paradoxal, ne e frica de boala.

Pentru unii dintre noi frica aceasta vine dintr-un sentiment de neputinta in fata bolii, pentru altii dintr-un sentiment de singuratate pe care il resimt atunci cand sunt bolnavi, sau din simpla credinta ca boala poate insemna trecerea in nefiinta.

Uneori frica este buna, ne ajuta sa fim mai prevazatori, sa cautam sa fim mai informati, sa incercam sa ducem un stil de viata mai sanatos. Se transforma in personajul negativ atunci cand suntem preocupati in mod excesiv de starea noastra de sanatate, cand mersul la analize si pe la diversi medici specialisti devine o rutina zilnica, cand incercam sa scormonim in interiorul nostru doar-doar de s-ar descoperi ceva.

Admitem ca am putea fi exagerati in aceste manifestari si ca e posibil ca sa nu suferim de nicio boala. Si, totusi, continuam cercetarile!

Intreaga noastra atentie e concentrata pe cum ne bate inima, cum respiram, cum ne simtim dupa ce mancam, cum inghitim, cat dormim, ascultam ultimele stiri sau informatii legate de diverse boli, citim articole sau urmarim emisiuni de specialitate.

Verificarile repetate ale functionarii organismului, comportamentele de evitare in anumite situatii (efortul fizic), comportamentele cu caracter preventiv („iau cate o aspirina pe zi ca sa nu ma imbolnavesc de inima”), numeroasele intrebari legate de simptome adresate atat membrilor familiei cat si prietenilor/cunostintelor nu fac decat sa ne mentina in cercul vicios al convingerilor negative.

Persoanele preocupate in mod excesiv de starea lor de sanatate trebuie sa inteleaga ca, desi simptomele pot fi reale, cauza lor poate fi alta decat o boala foarte grava. Simpla intrebare „Cand nu se manifesta aceste simptome?” poate demonstra caracterul temporar al acestora.

Cum diminuam anxietatea

In primul rand trebuie sa incetam cu investigatiile medicale diverse si consultatiile la multipli medici specialisti, foarte des si pentru aceleasi simptome. Sa privim acele rezultate medicale ca pe o reflectare reala a starii noastre de sanatate si nu ca pe un motiv de a mai face niste analize in plus.

De asemenea, propriile investigatii facute acasa mult prea des ( a se citi „obsesiv”) decat este necesar sau decat ne-a fost recomandat de catre medicul specialist (monitorizarea tensiunii arteriale, a glicemiei etc.) trebuie stopate.

Cautarea permanenta de asigurari, de confirmari ale propriilor teorii legate de boli va aduce, in timp, mai multe dezavantaje decat avantaje.

Multitudinea de controale si investigatii medicale, numerosii medici, nu vor face decat sa transmita informatii contradictorii, intarind convingerea ca medicii sunt incompetenti si ca, de fapt, „ am dreptate, eu sunt bolnav, ei sunt incapabili sa gaseasca ceea ce am” .

Discutiile cu familia, prietenii, amicii legate de boli sau informatiile legate de acestea trebuie si ele sa inceteze. Continuarea lor confirma statutul de „pacient” care primeste atentie in relatie cu fiecare dintre acestia.

Nevoia permanenta de atentie din partea celorlalti poate fi unul dintre factorii care fac sa se mentina starea de „boala prezumtiva”.

Terapia cognitiv-comportamentala, prin restructurarile cognitive si experimentele din sfera comportamentala, are rezultate excelente in tratarea persoanelor care sufera de tulburare hipocondriaca.

Articol aparut in Revista Psychologies, editia on-line.