Blog_canibali

Autor: Lucian Negoiță
Sursa foto: www.lindseybuchmann.blogspot.ro

“Moartea ne omoara o singura data, frica ne omoara in fiecare zi, cate putin…”. De mici suntem prieteni cu Ingrijorarea, cu Teama, cu Frica, cu Panica. De mici invatam din teama. Si invatam (inconsient pentru o buna perioada de timp) o gramada de lucruri. Invatam ca daca vrem sa fim iubiti trebuie sa facem. Frica este un mediator intre a fi si a face…

Daca vrem sa fim iubiti de parinti trebuie sa facem. Daca vrem sa fim iubiti de Dumnezeu trebuie sa facem. Daca vrem sa fim iubiti de partenerii nostri si de copii trebuie sa facem… Stiu ca fara frica de pedeapsa, pentru unii oameni, morala nu ar exista si atunci ar fi haos. Dar mai stiu si ca frica ne poate face mult, mult rau. Aduce rani si suferinta. In relatia ta cu tine. In relatia ta cu ceilalti oameni.

Alegi sa taci insa tacerea nu este mereu de aur. Poate fi si de noroi.

Cand ti-e frica renunti… renunti la tine de fapt si alegi sa faci multe lucruri chiar contra propriilor valori. Cand ti-e frica alegi sa nu-ti spui parerea cu voce tare fiindca te temi ca ceilalti vor rade de tine, si vor spune ca esti prost, proasta. Alegi sa taci insa tacerea nu este mereu de aur. Poate fi si de noroi. In suflet. Alegi de frica si sa faci eforturi mult prea mari, sa te extenuezi la serviciu de exemplu, sa ramai mereu peste program, sa accepti sa faci o gramada de lucruri de teama ca vei fi dat/a afara. Si odata dat/a afara viata ta este terminata.

Din teama te-ai transformat intr-o alta persoana, mai placuta uneori de catre ceilalti dar nu si de tine.

De frica, alegem sa strangem in noi, in timp, ca intr-un depozit la banca, frustrari si suparari. Insa banca va da faliment. Nu spunem celui drag ce ne deranjeaza sau ce ne dorim de fapt ca sa nu il suparam, sa nu il ranim. Evitam asta pe moment dar este ca o Bomba cu ceas ce o avem in relatie. Va exploda si vei exploda la un moment dat. Si relatia ta va sari in aer, faramitata in mii de bucati. O Hiroshima in sufletul tau si al celuilalt.

Teama de “judecata” celuilalt (sotul-sotia, mama sau tata, seful sau colegii) te fac sa te comporti altfel decat ti-ai dori si simti, sa folosesti “masti” dupa care te ascunzi. Descoperi la un moment dat ca nu mai stii cine esti tu. Descoperi ca nu mai sti sa fii tu. Din teama te-ai transformat intr-o alta persoana, mai placuta uneori de catre ceilalti dar nu si de tine.

De ce ti-e frica nu scapi.

V-ati gandit vreodata de ce? Multe dintre comportamentele noastre sunt manate de la spate de frica, ca un vacar ce-si mana vitele dar nu spre apa ci spre mlastina. Si ne afundam. Tot mai adanc. Frica o invatam din familie, apoi de la gradinita, scoala, de pe strada si tot asa. Din societate. O mai invatam si din biserica, si spiritual din pacate. Frica de Doamne Doamne. Te vede Dumnezeu, frica instrument al coborarii moralitatii si Binelui pe pamant. Culmea…

Frica si copii ei: Critica, Controlul, Gelozia. Din frica asta se nasc multi copii.

Frica si Critica.

Ea naste Critica, vezi parintii anxiosi ce vor binele copilului, insa il critica pana cand obtin pentru copilul lor exact contrariul. Cand ti-e frica ca parinte alegi sa tipi si sa faci scandal la gandul ca fiul-fiica ta nu vor lua examenul sau note mari si isi va rata viata. Folosesti critica cu intentii bune, desigur, sa-ti ajuti copilul sa devina mai bun. Adesea critica se transforma in singura strategie folosita pentru “indreptare” si schimbare.

  • Maria l-a crescut pe Florin singura, de la 5 ani. Tatal a ales sa plece spre alte zari, lasandu-i singuri. Frica de a nu fi o mama buna a facut-o sa supracompenseze din greu. Salvatoare din copilarie, ajutandu-si fratii sa reuseasca, mai tarziu sotul si colegii de echipa, si-a maximizat rolul de salvator cu fiul. A uitat un lucru. Indemnurile si amenintarile catre acesta, sa invete, i-au rapit caldura materna. Si in relatia dintre cei doi a aparut raceala. Si distanta. Fiul o scotea din minti cu poznele si boacanele, din ce in ce mai mari. Complexul ei de inferioritate crestea. Frica crestea si ea. Ca nu o sa reuseasca. Si Vinovatia era acolo.

Oamenii obtin multe rezultate bune prin frica, iau note mari, trec examene, intra la facultati, capata job-uri si urca social. Ea lasa rani in suflet, distanta in relatii, suferinte de ambele parti. Si la un moment dat incepem sa platim dobanzi emotionale uriase pentru acumularea acestor frici traduse prin suferinte emotionale si relationale.

  • Alex si Marina i-au planificat copilului de mic, viitorul. Sporturi, meditatii, pian… proiecte si proiectari! Au creat asadar, incet dar sigur, o plasa, o capcana, prin presiunea pe care o puneau fara sa-si dea seama, pe umerii micuti ai Georgianei. Si fata a invatat frica. Sa nu reuseasca, sa nu cumva sa-si dezamageasca parintii. Umerii sufletului fetei au ramas micuti si in preajma adolescentei, la examenul de intrare in liceu. Presiune pe umeri, frica in suflet. Un copil bun, cuminte insa nesociabila, fara exercitiul comunicarii cu ceilalti. In timp a reusit sa-si domoleasca fricile si credinta “ca nu este buna” urmandu-si calea…

Frica, Gelozia si Controlul.

In relatii de multe ori alegem uneori sa controlam inconstient datorita fricilor. Vrem sa-l schimbam pe celalalt urmarind-ul pas cu pas, si urmarindu-i fiecare miscare.

In spatele Geloziei, de multe ori este Frica. Multe dintre comportamentele aduse de gelozie sunt aduse de frica. Astfel, poate alegi sa te uiti in telefonul persoanei iubite de teama ca te inseala si te va parasi. Alegi sa-l urmaresti, sa-l suspectezi, chiar sa-i pui microfoane. Alegi chiar sa-l bati si sa-l chinui. Scandaluri si certuri care indreapta relatia ta spre prapastie si cadere…Alegi sa controlezi ceva ce nu poti controla de fapt. Libertatea celuilalt. Controlezi in jur fiindca nu-ti poti controla propria frica. Vrei sa nu mai suferi insa te afunzi in Suferinta, vrand sa controlezi in exterior ce nu poti imblanzi in interior.

Frica de abandon.
Este pentru multi dintre noi cea mai cea frica. Zmeul zmeilor. Sa nu fim parasiti, sa nu ramanem singuri. Cand singuratatea o percepem ca pe ceva negativ si o simtim ca atare. Fie o stare de pustiu interior, gol imens, fie ca pe o tristete infinita sau ca o durere efectiv fizica, in tot corpul.

De frica abandonului acceptam o multime, inghitim multe… acceptam sa fim jigniti, sa ni se reproseze, acceptam critici, acceptam santajuri emotionale in care ne simtim vinovati. Dar nu singuri.

  • Ileana a iubit doi barbati. Mai mari decat ea cu 15 respectiv 17 ani. Parasita de mica de tata putem trage usor concluzia, ca niste psihanalisti adevarati, ca isi cauta astfel tatal, in acesti barbati. Si ca de frica sa nu fie parasita a indurat din partea lor multe abuzuri emotionale, slava Domnului, fara violente fizice. In terapie am intors-o cu blandete si in timp catre propriile ei comportamente de provocare a acestora, inconstiente pana la un moment dat. A ales sa le faca si dupa acea mult timp. Convorbiri de cate 3 ore zilnic, pe aceleasi teme. Nenumarate reprosuri, nenumarate frici. Suporta cu stoicism critici si santaje emotionale. Critica la randul ei si vedea peste tot numai concurente pe postul ei… Frica de abandon era mai mare decat umilinta. Singuratatea singura era mai grea de suportat decat singuratatea in doi. In timp a reusit sa devina prietena cu singuratatea ei, de fapt sa fie impreuna cu ea, sa nu mai fie atat de “disperata” si sa-si reduca strategiile de autosabotare in relatiile emotionale.

O frica prietena sau cum ne imprietenim cu fricile.

Ati scapat pana acum de multe frici. Permite-ti-va un mic exercitiu si un ragaz pentru voi. Ganditi-va la o frica. Cu care v-ati imprietenit. O frica pe care ati imblanzit-o cum a imblinzit micul Print Vulpea. Cu totii am reusit sa imprietenim cateva frici. Frica de cate un examen, de un interviu si multe altele.

Puteti sa va aduceti aminte, desigur, si de un un complex de inferioritate, poate din adolescenta, si cum ati scapat de el. Poate erati prea gras/a sau slab/a sau scund/a. Sau e ok sa readuceti in constient cum ati reusit sa domoliti o fobie specifica. De caini, de un lift, de spatii inchise, de gandaci. Orice frica. Cum ati scapat de ea si mai ales cum v-a fost fara? Cat timp v-a luat, ce strategii ati folosit, ce ati gandit diferit, ce actiuni ati avut spre frica?

Cum v-ati simtit fara frica? Cumva eliberati, fericiti, cu adevarat voi?

Ca si atunci cand vrem sa ne imprietenim cu un copil, cu un om, cu un animalut, mai intai este in regula sa-l cunoastem putin. Sa ne apropiem. Sa micsoram distanta dintre noi fiindca este greu sa ne imprietenim cu cineva de care fugim… sa vedem ce inaltime are, ce greutate, ce culoare a ochilor are frica. Apoi este ok sa stam de vorba, s-o intrebam ce-i cu ea in viata noastra, sa ne spuna despre ea, despre parintii ei, despre ce-i place, ce vrea de la noi, ce planuri are cu noi, cum de ne-a ales, stiti voi, chestii de imprietenire. Ideea este sa nu mai fugim ci sa ne confruntam intalnindu-ne. Cu cit fugim mai mult cu atat fricile noastre ne urmaresc ca niste fantome.

Si tot intalnindu-ne cu frica vom observa, dupa un timp, ca ne-a devenit prietena acum. Ca am invatat de la ea, cu ajutorul ei, dar ca acum este ok sa o lasam sa plece, deoarece am inteles rolul ei in viata noastra.

O zi fara frica.

Aveti in minte melodia lui John Lennon, “Imagine”?

Ne imaginam cum ar fi o zi, o singura zi din viata noastra fara frici? V-ati imaginat vreodata cum ar arata relatiile noastre cu ceilalti fara sa simtim frica? O singura zi in care sa nu simtim frica in oase, in suflet, in inima. O zi in care sa nu simti frica nici la scoala, nici la munca, nici pe strada si nici acasa.

O zi fara frica zilei de maine sau poimaine, fara frica de parerea celorlalti despre tine sau actiunile tale, fara frica de sef sau ca o sa ramai fara serviciu, fara frica de posibilitatea ca adolescentul tau sa nu reuseasca la liceul dorit (ca tot e sezonul) si ce cred ceilalti. Fara frica de a nu mai fi iubit, fara frica de a fi parasit(a). Fara frica sa nu dezamagesti.

Fara frici…