Blog_canibali

Autor: Lucian Negoiță
Sursa foto: www.mrwallpaper.com

Si a fost Saptamana Mare, saptamana luminata! O buna oportunitate sa facem pace cu noi si cu ceilalti. Un bun prilej sa ne ascultam nevoile si glasul inimii. Sa ne ascultam fricile si grijile, bucuriile si sperantele.

Si, asa cum pomenea si Mircea Eliade candva, sa lasam un pic Profanul din interiorul nostru si din jur si sa ne dam voie sa re-observam si sa ne “ocupam” acum mai mult, in aceasta perioada de renastere spirituala, de Sacrul din noi si din ceilalti.

Sa incepem o re-primenire, o curatenie interioara intrebandu-ne: Ce avem de iertat, ce avem de curatat fiecare dintre noi, ca buni sau nebuni crestini? Ca oameni, cu toate ale noastre si in toate rolurile noastre? Pe cine avem de iertat, cine vrem sa ne ierte? Cu cine vrem sa NU mai continuam? Cu cine ne este drag sa mergem mai departe? Pe cine mai vrem sa ajutam, cui vrem sa spunem Stop? Ce atitudini vrem sa folosim mai putin? Ce vesminte ale sufletului nu mai dorim sa imbracam? In ce emotii nu ne mai dorim sa fim invaluiti aproape sufocati? Si sa trecem la emotiile de primavara / vara!

Casa sufletului

Acum, cat avem proaspat in minte (si in muschi…) curatenia de Paste a casei noastre, sa ne permitem sa ne ocupam si de procesul de curatare a sufletului nostru. Oricat ar parea de bizar sunt numeroase similitudini cu procesul de curatare a unei case, a unei camere sau a unui birou, a unei camari sau a unei debarale!

Ne intrebam cu ce sa incepem mai intai. Sa stergem praful, sa renuntam la lucruri inutile, vechi sau deteriorate, sa le punem in cutii, sa dam cu aspiratorul, sa spalam cu mopul si sa lasam sa se usuce. Cu care sa incepem? Apoi si geamurile sufletului cand le spalam? Si nu le spalam si pe afara? Si, daca o sa ploua din nou si or sa se murdareasca, o sa fie din nou praf pe ele, mai merita oare sa le lustruim? Se merita sa le spalam, fara doar si poate. Sufletul este mai curat astfel si se vede mai bine si de la el catre lume, si dinspre oameni catre el. Lumina intra altfel, mai cu drag, printr-un geam curat!

Daca ne privim casa sufletului vom observa diverse camere si camarute: in living ne este drag sa aranjam spatiul cat mai cald si frumos pentru a ne simti bine si pentru a primi musafiri dragi. Dormitorul este camera sufletului in care ne retragem pentru a ne odihni atunci cand suntem obositi, tristi sau ingandurati. Mai avem si o camaruta cu provizii cand ne este dor de ceva dulce sau de cineva drag. In bucataria sufletului ne hranim, punem pe masa lucrurile pe care vrem sa le “??mancam”, pe care le “i?nghitim”, unele nu tocmai sanatoase… si mai avem si anumite colturi, mansarde, poduri sau debarale intunecoase, unde stau paianjeni cam demult si de care nu ne-am mai ocupat de ceva vreme…

Ca sa fie curat trebuie sa facem curat! Oauuu, adanca asta, nu?

Mai intai este posibil sa amanam sa facem curat. Zile, saptamani, chiar luni sau ani! Ne spunem uneori ca nu stim de unde sa incepem. Ne amagim cand de fapt poate nu avem chef: “?Nu am dispozitia necesara”. Sau poate ne este teama: “Nu stiu incotro sa o apuc, nu stiu cum ma voi descurca”?. Cautam motive. Nu stim daca avem tot ce ne trebuie, mop, aspirator, detergent…

Auto-spalatoria sufletului meu

Eu si numai eu pot face curat cu adevarat. Am un prieten care prefera sa-si spele singur A8-ul, la spalatorie. Ii place treaba bine facuta si nu se sfia sa se bage…

Adesea alegem sa facem curatenie doar in exterior. Ne saturam, ne suparam, luam jucariile si mai plecam. Alteori ni se face sila, rusine sau frica de ce-am acumulat in interior si ne dam seama ca trebuie sa incepem si aici. Cu adevarat curatenia este aici. Sa stergi praful prin cele mai adanci cotloane nu-i usor. Sa recunosti, sa nu bagi sub pres si mai ales sa scoti inseamna efort. Insa, asa cum spunea candva un prieten drag, Cine vrea confort trebuie sa depuna si efort. Alegem sa facem curat uneori simultan. In suflet, in interior, si in jurul nostru, in relatii. Ca intr-o spalatorie auto, adesea alegem sa spalam mai mult in exterior decat in interior, desi stim ca o curatenie adevarata inseamna ambele. Interior si Exterior.

Ajutoarele curateniei – furia, frica, vinovatia

Una e sa strangi dupa ceva frumos, vesel, gen petrecere monstruoasa, si alta e sa faci curatenie dupa un cutremur. Noi oamenii facem de obicei curatenie in suflete si in relatiile cu ceilalti cand s-au adunat prea multe. Atunci urmeaza cutremurul. Daca marea este aproape mai vine si tsunami-ul si mai demoleaza o data, apa purtand toate cele…

Putem face curat furiosi si cu un mare zel. Si furia ne da viteza si energie. S-ar putea insa sa mai si spargem cate ceva, sa mai indoim sau sa mai rupem de atata zel… Putem face curat si de frica, fricile noastre, sau frica de Dumnezeu. Teama ca trece si ne trece Timpul. Vinovatia poate pune si ea mana pe o matura, ne poate ajuta cu ceva la curatenie daca o lasam.

Tipuri de curatenie

Noi oamenii simtim nevoia sa facem curat in suflet dupa moartea cuiva drag. Nu inseamna a-l uita, ci a-l lasa sa plece, pastrand imagini, amintiri dragi cu el intr-un coltisor de suflet, inlocuind suferinta cu impacarea. Si lacrimile au rolul lor. Ne pot ajuta sa ne spalam sufletul daca le permitem sa vina si sa ne ajute. Cu cat suferinta este mai mare cu atat avem nevoie de mai multe. Pentru cei dintre noi care au “darul lacrimilor” si pot plange. Pentru ceilalti exista nu-i asa, lacrimi uscate, pe interior.

Curatenie intr-o relatie in care nu ne mai simtim bine?. Cand spui AJUNGE! Pana aici. Eu, tu si Relatia. Ne-a murit relatia! Sa o ingropam la loc cu verdeata si pe mormantul ei va rasari o floare sau nu! Este cat se poate de natural, firesc si avem mare nevoie sa facem curat si dupa o despartire, tot dupa cineva care ne-a fost candva drag. Este ok sa-l lasam sa plece si sa facem curat, pastrand ce este bun, strangand si aruncand ce ne otraveste. Invatand din greseli, asumandu-ne responsabilitati si alegand sa crestem.

Marius s-a hotarat sa faca curatenie in relatiile lui de prietenie. Salvator fiind i-a ajutat pe multi. Drumuri prin tara, imprumuturi de bani, eforturi pe timpul si energia lui. Cand a avut un accident si, la randul sau a avut nevoie de ajutor, a observat cu amaraciune si apoi cu furie ca multi dintre cei pe care i-a ajutat candva, fie i-au intors spatele, fie au inceput sa-l jecmaneasca. S-a hotarat intr-o buna zi sa lamureasca lucrurile si a discutat cu fiecare dintre ei in parte, stabilind noi coordonate sau efectiv incheind unele relatii.

Avea Napoleon o vorba: “??Nu oamenii au prieteni, ci fericirea lor

Hotararea, sora Curajului

Ca in orice demers ne trebuie acea Hotarare, sora Curajului. Nu se gaseste in supermarket-uri si nici in mini-market-uri. Curatenia interioara si Hotararea mea. De la caz la caz, de la om la om. Poate Hotararea mea este sa fiu. Poate sa fiu impecabil. Poate sa fiu demn. Sa fiu un om bun.

Si, dupa ce treci prin acest proces de curatenie ce poate dura ceva timp, fii curios si observa ceva bun. Faptul ca, dupa ce treci printr-un zbucium, un mare zbucium sufletesc, la un moment dat se face liniste in sufletul tau. Uneori brusc, la fel cum a inceput furtuna din interiorul tau. Ca atunci cand esti prins intr-o maaaare vijelie, in mijlocul oceanului intr-o barcuta si vantul te zgaltaie din toate partile. ?i-e o frica cat Titanicul si nu mai stii ce sa faci. Dar, odata cu rasaritul soarelui, brusc si din senin, furtuna se opreste, vanturile se linistesc si ele si se face Pace. Talazurile sufletului tau incep sa se sparg molcom de tarm. ?armul unui Nou inceput.

Spor la curatenie!